Voiam să-l iubesc

voiam doar să-l iubesc
cum iubeşte pământul ploaia,
voiam să fiu
gândul de dimineaţă
lacrima de fericire,
drumul spre bucuria de zi cu zi.
mîinile mi-au crescut copaci
care se înălţau spre cer
pentru a cere ajutor,
ochii doi porumbei albi
zburau spre lumină.
merg ca un orb
cu corpul tremurând,
aş vrea să ajung la periferia
acestei existenţe,
pentru a-mi găsi identitatea
piedută în oceanul de gânduri.
nu mă recunosc
stau faţă în faţă cu această oglindă
văd doar o umbră care se uită
înspăimântată la mine.
voiam doar să-l iubesc,
cu toate fricile din lume,
voiam să-i fiu,
femeie, fetiţă, prietenă bună,
iubirea cea mare
tremurând în mâinile lui reci.

voiam doar să-i fiu.....