aer şi iubire

iubirea se sparge

în granule de lumină

călăuză fidelă a unei bucurii

ce poate dura sau nu.

se instalează comod

în viaţă,

în somn

în cuvinte, peste tot.

mă trezesc căutând 

propria-mi fiinţă,

nici nu ştiu dacă mai exist

sau,
sunt doar imaginea

de pe coperta ultimei carţi.

confuză, 
scriu în speranţa

că mă voi recunoaşte.

iau bucăţi din mine

le agăţ de fiecare poem

scris cu iubire, 
despre iubire,

cu prea multe

cuvinte uneori,

ca aerul respirat

fără măsură

risipă.

convinsă, 
că nu se poate termina

aerul, iubirea…

mai mult

ele nu costă nimic.

atunci de ce mă simt

tot mai săracă...