Ziua aceea

aici e biroul,mă gândesc la tine

cu dorinţa nebună de a te îmbrăţişa,

cu această iubire care se revoltă.

maşina de scris umilă şi tăcută

aşezată în faţa mea cu limba tăiată,

pentru a nu vorbi.

limba-
amândoi-
vieţi misterioase…

a fost ieri ziua aceea.

a fost ziua limbi tale,

ce  ieşea dintre buzele conturate,

două porţi deschise spre infern,

jumătate animal, jumătate pasăre,

blocate în inima mea.

a fost ziua regelui cu legi nescrise,

am mângâiat venele roşii, venele albastre,

mâinile au atins corpul

au tremurat de dorinţă,

au coborât spre a descoperi intimităţile tale,

unde diamantele sunt închise

iesind afară doar pentru a construi

secunde şi minute de dorinţi.

sângele strigă
naşte povestea imposibilă

modelând o statuie umilă
sufletul meu.

uimită aşteptândute.

a fost ieri ziua aceea.

a fost ieri ziua feţei tale
de după dragoste

cântecul unei fetiţe,

respiraţiile împreunate a tăcere,

degetele desenând mici surâsuri

pe buze,

cu cele mai simple cuvinte am scris

in inima ta TE IUBESC,

am spus în şoaptă “trezeştete”,

ai deschi ochii
ai continuat să dormi.

am intrat în visul tău,
am făcut dragoste

prinzând rădăcini în corp,

s-a nascut copilul nostru

purtându-l fără să ştii în casă

pentru a nu-mi lipsi tu niciodată.

ieri nu am dorit să fiu uitată.

uite maşina asta de scris,

cu limba tăiată
stă în faţa mea

mai guralivă ca oricând,

şi această iubire

rămasă în ziua aceea
de ieri.