stai tu, cu foamea ta hămesită
ca o gravidă aşteptând naşterea.
bei sucuri colorate cu vitamine
pentru a nu mesteca greaţa.
aşezată comod,
pe scăunelul cu dinamită
al ignoranţei.
te uiţi la bucătăria primitoare
şi-ţi doreşti să se ducă dracului
cu aragazul ei cu tot.
mănânci covrigi şi-ai vrea să bei
otrava lumii întregi într-un singur pahar,
te târăşti prin oraş,
vezi oamenii mergând cu încetinitorul.
pentru a simţi controlul asupra
propriei morţi interioare,
ceri un suc natural şi-l bei cu setea
celui care ştie că trebuie
să meargă mai departe,
să sune la fiecare uşă nedeschisă,
să aducă lumina
şi mirosul de om.
tot mai acut, te sugrumă
greaţa de foame.
te porţi spre tot mai departe
vrei un loc unde măcar să plângi,
să îngropi foamea şi greaţa
la rădăcina copacului
de la periferia
existenţei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu