oglinda ma priveste
in fiecare dimineata
pe furis
ca o hoata...
nu intelege de ce nu ma plang...
nu vorbesc cu ea,
ma urmareste cum scriu
adunand zi de zi
alte si alte ganduri
in mormane de
coli de hartie
pline de cuvinte....
prietenii aruncate
pe masa de joc,
miza fiind una singura
interesul,
cum bine se stie
nimic nu e gratis
nici macar sentimentele...
nu,
nu vorbesc cu oglinda,
sunt suparata pe ea.
am obosit sa o ascult
sa fiu prezenta,
sa fiu buna
educata,
sa daruiesc fara sa astept
nimic, niciodata...
vreau sa fiu rea
urata,
sa primesc
macar o faramitura
din toata iubirea
daruita...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu