aici lângă tine învăţ
fără să te am alături
să devin feminină,
renunţând la armura construită
din petalele singurătăţii.
mă oblig
accept umilinţa
trăind fiecare clipă iubirea,
aprope
şi totuşi atât de departe
de sufletul tău.
beau însetată lacrima trădării,
aştept cu ochiul deschis
umbra trecerii tale târzii.
leg zilele de fiecare cuvânt scris
să nu se piardă nici o amintire,
te desenez pe trupul mării
cu chipul din visul aproape uitat
te las să navighezi în larg.
lângă tine mă descopăr
cum nu m-am ştiut niciodată,
tăcută,
iubind agonia aşteptării
inocentă, sperând încă
că ai să mă vezi măcar frumoasă.
cuvintele scrise ca o rugăciune
nu spun nimic
e doar o joacă,
închis în suflet ai rămas lumină
şi mă trezesc în noapte
de fiecare dată fără tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu