cine sunt

cine sunt

crescută din seceta abundentă

copac solitar

în deșertul așteptărilor,

cu rădăcinile ajunse

până în inima pământului

să soarbă o singură picătură

de apă,

care trebuie să ajungă

pentru toate zilele

înfrunzite

pe ramurile existenței...

ajunsă aproape

de poala cerului

cerșind fără rușine îndurare

atotputernicului,

pentru cât am crezut în rugăciunile

aprinse,

lumânări

arzând sufletul însetat.

tai bucăți din ramuri

nerodite,

sângerând tăceri 

și cât aș vrea

să beau

durerea într-un pahar de vin

roșu de păcat 

a neuitare înflorită

pe pagini albe încă doamne,

iartă tu.

eu,

sunt doar floarea nerodită.

să-mi fi dat un pumn

de fericire,

pentru toate zilele însetate

de iubirea interzisă,

ca și apa cea de toate zilele...

doamne,

ai fi putut măcar tu să știi,

tu,

care le știi pe toate...

că eu,

copac rebel,

voi dărâma cerul

pentru a ajunge la tine

să-mi spui,

de ce doamne trebuie

doar să cred,

de ce...

am iubit