mama
28 aprilie 2014
simt că nu ating pământul
ca și cum rădăcinile
ar fi fost smulse,
o frunză care plutește
inconștient
în bătaia vântului...
fără ,,ea,,
universul devine și mai misterios
întrebările se ramifică,
căpitanul purta corabia la
destinație
fără pierderi...
era universul tăcerilor
vorbitoare,
cu atâtea cuvinte înțelepte
sculptate,
pe obrazul brăzdat de neputință
și acceptare...
,,mama,,
nu e doar cea care te naște
dând vieții tale un sens
și un rost
e rădăcina care te ține cu
picioarele
pe pământ...
lumina călăuză spre mâine
neștiut,
puterea de a duce
mai departe,
ceea ce ,,ea,, ți-a donat
prin naștere,
să fii mamă...
doar că fără ,,ea,,
cuvântul mamă...
devine mare
cât universul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu