marea

marea

marea asta
necunoscută
amintindu-mi
mâinile mari,
în care ai închis
existențele noastre,
sufocând
ultima suflare a iubirii...
mâini ucugașe,
sânge colorând
viața lipsită de viață,
monștri
în sufletele noastre
rătăcite
la porțile infernului...
iubirea arzând
în flacăra nestinsă
a tăcerii .
eu,
un pumn de cenușă
abia pâlpâind
renăscând precum
pasărea phoenix,
ating cu memoria strămoșilor
amintiri...
te trezesc
din somnul rătăcirii,
rugându-te
să îngenunchezi
la picioarele iubirii,
cerând iertare
pentru amândoi.