da, sunt eu

Da, sunt eu

aceeași cescută
din cuvintele tale,
amestecată
cu sângele tău,
creație a iubirii noastre
părăsită,
din lipsă de timp,
foame de bani,
uitare de noi...
sunt eu rămasă
în urmele pașilor
sculptați la malul mării,
unde îndrăgostiții
își dau primul sărut
promițându-și dragostea
eternă.
da,
sunt eu...
te-am căutat disperată
în ruinele greșelilor
țipând,
implorând să-mi spună
cineva
că ești încă.
sunt eu,
ajunsă la capătul răbdării
cu fiecare lacrimă încrustată
în cuvintele creației,
pentru a te plânge
sângerând,
fiecare zi din care lipsești,
sunt eu
,,domnul meu,,
cu aceeași frică
de privirea oarbă,
care nu a văzut dincolo de cuvinte...
eu,
albastru rămas
pe cerul speranțelor noastre

ajunse la destinație.