luni, 18 iulie 2016

sunt eu

sunt eu





aș putea să spun că sunt
un om singur,
dincolo de toate prieteniile
 care mă fac bogată,
atât de bogată,
că nu mă poate cumpăra
nimeni.
banii au puterea
de a distruge capacitatea
comprehensivă
a realului din care facem parte,
unde nu întotdeauna
totul este bun de cumpărat...
mai mult
mă gândesc cât de tristă
mi-apare
lumea din care fac parte absolut
din greșeală;
pentru că ochii mei văd
culorile curcubeului
din fiecare dimineață când cerul
abia se trezește,
clătindu-și privirea cu lacrima sfântă
a nopților spânzurate
de lumina lunii pline de păcate...
mâinile simt pulsul fiecărui anotimp
rămas repetent
nerodind
fructul așteptărilor grăbite uneori,
buzele mele
sărută îndrăgostite fiecare primăvară
din care lipsește doar iubirea
și ,,el,,...
corpul întinerește cu fiecare an înflorind
câte un rid
așezat cuviincios și responsabil
la  locul lui,
inima cântă fiecare clipă hărăzită
de a-mi fi
construind imperii pentru iubirea
de aproapele
mai neajutorat decât mine.
sunt rugăciunea tuturor celor
ce nu au curajul
să ridice mâna stângă
și să ceară îndurare;
stăpâne,
suntem creația ta divină.
sunt doar cuvântul
însângerat
de mâinile rănite
scrijelind te iubesc,
în disperarea ultimei clipe,
privirea rătăcită
în momentul nebuniei
supreme
când nu vezi lângă tine
decât ochii blajini
ai morții,
mângâindu-te înfricoșată și ea
de durerea absolută...
sunt luptătoarea
care cunoaște
gustul înfrângerii
dar
și bucuria renașterii
din propria cenușă,
sunt eu,
lumina nopților
din care mă hrănesc...
cu roua dimineților
oblojesc rănile adânci de trădări,
interese meschine,
cu măști colorate
de zâmbete
și aceste rânduri scrise
din dragoste
prea multă dragoste
de voi...








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu