bagaje

bagaje

în fiecare anotimp

uitam să te alung din viața mea

devenită imposiilă

datorită bagajelor voluminoase....

se îmulțeau

devenind tot mai înalte,

obligându-mă să mă mut

de fiecare dată tot mai departe

sub ochii curioși

de senzații tari,

așa am ajuns să trăiesc

în această pădure primitoare

cu toate bagajele.

acum pot crește

fără să dărâme peste mine

pereții existenței împodobiți,

doar cu amintirea ta

desenată

în lacrima ochiului rămas

întreg,

celălalt s-a închis

odată cu plecarea ta,

în duminica aceea despre care

nu am vorbit niciodată,

pentru a nu trezi

amintirile,

din somnul uitării de noi

obosiți,

să tot alergăm

de la un an la altul,

căutând un medicament

pentru iubirea bolnavă

de atac de panică.