mereu

mereu

3 mai 2014

ești lumina iubirii uitată aprinsă

în inima bătând precum clopotele-

a duminică îmbrăcată

cu privirea ta

în care mă oglindesc doar eu,

gătită ca primăvara abia înflorită

purtând pe brațe săruturile,

cu miros de liliac și lămâiță...

ești extraterestrul intrat

în mintea mea năucă, 

cu amintiri agățate

de pervaz,

unde și azi porumbelul se oprește

aducând vești,

despre tristețea ochilor tăi...

chiar dacă te-aș omorâ cu amândouă

mâinile-

(mîinile care au mângâiat absențele

încrustate în carnea țipând de dorință,

te-au scris pe fiecare clipă trecută

în așteptare,

construind pentru amîndoi

din bucăți de viață,

universul

existenței visate...)

rămânem împreunați în colierul

cu o singură lacrimă neplânsă

agățată talisman în privirile

aproape stinse...

mereu ai fost-

totdeauna ai rămas

lumină....