fetița mea

fetița mea

unică

precum luna de pe cer,

cu ochii mari 

negri de dragoste...

și atâta iubire-n privirea inocentă

că până și noaptea s-a închinat

la nașterea ta... 

(lumină călăuză,

în umbra vieții

am vegheat discret,

creșterea ce te făcea

și mai frumoasă

în mâinile mele temătoare,

pentru ziua zborului

spre necunoscut,

în care doar tu puteai pătrunde...

eu,

trebuia să privesc cum înflorești

în grădina

destinului tău...)

port în suflet urletul

de mamă

toată durerea lumii

pe crucea

vieții mele încrustată,

te murmur în rugăciuni

necunoscute

și te ador fetița mamii fată,

mă ghemuiesc

în pumnul disperării

și-i cer lui dumnezeu

să mă asculte,

cu lacrima rămasă

în credință

sfințesc păcate neștiute...

(lumina iubirii ți-am fost

tu rațiunea

de a fi,

bucurie și drag de viață

îmi ești

și plânsul că nu am fost

destul...

lipită de inima ta

mă simt,

aproape inexistentă

când nu te aud

bătând a fericire...)

sunt cea mai bogată mamă

din univers,

am cea mai minunată

creatură

dăruită de dumnezeu,

pentru a mă face să mă simt

vie....