dă-mi mie

dă-mi mie

în lacrima asta neplânsă

e rugăciunea

scrisă cu sânge

și dragoste de Tine,

încă de când pașii mei

nu știau drumul

ochii nu văzuse lumina

credinței,

( dă-mi toate durerile lumii

să le port în pustiul singurătății,

nenoroc și dezastre aruncă cu ură

peste trupul meu închis in ochiul vieții,

lasă-mi doar credința cunună

pe fruntea ridată de gânduri urlând,

aruncă-ți privirea și vezi-mă Doamne

în ceasul de rugă în frică murind,

dă-mi mie moarte și boală

să te închin în crezul meu nepământean,

coboară-ți privirea

o Doamne!

și lasă în pace ceea ce am...)

oarbă am fost

și Tu m-ai vindecat

să pot vedea

dezastrele curgând,

din moarte m-ai întors

să pot purta

crucea neputinței

sub care-nebunesc plângând,

( dă-mi mie cum mi-ai dat mereu

păcatele a toți, ce nu le știu purta,

umilă în credință am să-ți mulțumesc

dar Doamne nu-mi atinge fata,

dă-mi sărăcie și-ntuneric peste viață

și milă să nu ai dacă-ți cerșesc iertare

dar oprește-te la mine preaslăvite

chiar dacă e prea mult și știi că doare...)

sunt doar supusa vreri Tale

nu ți-am cerut să-mi dai

decât lumină,

albastrul cerului

l-am cultivat în suflet

și te-am iubit

credință divină.